Sarbatorideiarna.ro
Home Despre Mos Craciun Scrie-i lui Mos Craciun Jocuri Forum Mos Craciun LIVE Contact
Aboneaza-te la newsletter
Despre Craciun si Mos Craciun
  Craciunul este o Sarbatoare a Bucuriei: fulgi mari de nea, zapada multa, clinchet de clopotei, colinde si un Mos batran, batran. Mos Craciun s-a nascut demult, acum multe sute de ani, nimeni nu mai stie cand si unde anume. Dar se stie ca Mos Craciun este ceva magic ce se intampla in fiecare an pe 24 decembrie. De el ne sunt legate cele mai frumoase amintiri ale copilariei si cu totii il asteptam in seara de Ajun sa ne puna codouri sub bradul impodobit.
  Mos Craciun traieste in Laponia, impreuna cu niste spiridusi care lucreaza in fabrica de jucarii si care construiesc cadourile de Craciun. Tot acolo el primeste scrisorile copiilor. Mosul are niste urechi magice, cu care ii aude pe copiii din toata lumea si astfel stie cand sunt cuminti.
Despre Mos Nicolae
  Mos Craciun are un vestitor: pe Mos Nicolae care pune in ghetute dulciuri sau o varguta. Mos Nicolae este de fapt Sfantul Nicolae si primele cadouri le-a facut unor fetite sarace care s-au rugat Sfantului sa le ajute sa nu fie luate de langa tatal lor, pentru ca acesta nu avea cu ce sa le creasca. Sfantul Nicolae le-a raspuns la rugaciuni si le-a pus trei pungute cu galbeni, cate una pentru fiecare si astfel fetitele au putut ramane acasa langa tatal lor. De atunci, in fiecare noapte de 5 spre 6 decembrie, Sfantul ii rasplateste pe toti copiii cuminti, iar pe cei obraznici ii pedepseste punandu-le o varguta in ghete.
EVENIMENTE OCTOMBRIE 2017 « »
L M M J V S D
1 2 3 4 5 6 7
8 9 10 11 12 13 14
15 16 17 18 19 20 21
22 23 24 25 26 27 28
29 30 31
   Mai sunt -665 zile pana vine Mos Craciun..
     
De unde vine Mos Craciun
Dupa Mos Nicolae vine Mos Craciun, mosul batran, rotofei, cu o barba alba mare, imbracat intr-o haina rosie si care duce in spate un sac mare de cadouri.
Legenda spune ca Maica Domnului, fiind cuprinsa de durerile nasterii, i-a cerut adapost lui Mos Ajun. Motivand ca este sarac, el a refuzat-o, dar a trimis-o la fratele lui mai mic si mai bogat, Mos Craciun. Ajunsa la casa lui Craciun, Maica Domnului o gaseste acasa pe sotia acestuia, Craciuneasa si ii cere acesteia adapost. Craciuneasa nu a stat mult pe ganduri, insa stiindu-si sotul rau si necredincios, nu o primeste in casa si o trimite sa nasca in grajdul vitelor. Apoi, fara sa-i spuna sotului ei, Craciuneasa o ajuta pe Maica Domnului sa-L nasca pe Pruncul Iisus. Afland Craciun, acesta isi pedepseste sotia. Dar Maica Domnului printr-o minune o ajuta pe Craciuneasa sa scape de pedeapsa sotului ei. Craciun, vazand aceasta minune si afland ca in grajdul sau S-a nascut Domnul Iisus, se caieste si ii cere iertare lui Dumnezeu, devenind astfel "primul crestin". Se spune ca el s-a cait atat de mult, incat a doua zi si-a impartit intreaga avere copiilor saraci si de atunci, in fiecare an, in Ajunul Nasterii Domnului, Mos Craciun vine cu sania trasa de reni, intra pe horn si ne pune sub brad cadourile mult asteptate. Sarbatoarea sfanta a Craciunului, cu mireasma-i de cetina de brad este incarcata de traditii si simboluri din cele mai diverse in intreaga lume.
Colindele, traditii si obiceiuri romanesti
In Romania, specifice acestei perioade sunt colindele, aceste minunate cantece de Craciun care preamaresc Nasterea Domnului sau ii lauda pe Mos Craciun si Mos Ajun. Cu 5 zile inainte de Craciun are loc taierea porcului. Obiceiul se numeste "Ignat" si are loc pe 20 decembrie, de Sfantul Ignatie (de unde ii vine si numele). Alte traditii specifice tarii noastre sunt mersul cu "Steaua" (vestirea Nasterii Domnului), "Capra" sau de Anul Nou, "Ursul". Ultimele doua obiceiuri au ca protagonisti tinerii flacai care se costumeaza in capra (de Craciun) sau urs (in Ajun de Anul Nou) si merg si joaca la casele unde sunt fete de maritat. De asemenea, tot in Ajun de Anul Nou, copii merg cu "Uratul" pe la casele oamenilor, vestindu-le pe un fundal de clopotei un an nou mai bun si mai bogat decat cel care se termina. Se spune ca daca primii uratori sunt baieti, atunci anul care vine va fi unul foarte prosper pentru familia respectiva. In prima zi de Anul Nou, copiii mai obisnuiesc sa mearga cu "Sorcova", semanand grau in fata caselor oamenilor si aducandu-le urari de sanatate.
Sarbatorile de iarna in Olanda
In Olanda, copiii il asteapta pe Sinterklaas, care vine pe un cal alb si lasa daruri in sabotii de lemn. In ajunul sosirii Mosului, ghetutele sunt umplute cu fan si zahar pentru calul mosului, iar dimineata cand se trezesc, micutii le gasesc pline cu daruri.Finlandezii il au pe Joulupukki, cel care vine dintr-un tinut in forma unei urechi, despre care se spune ca ar fi modul prin care Mosul asculta daca micutii sunt sau nu cuminti. In Suedia, Jultomte are o infatisare diferita: el este reprezentat ca un pitic imbracat in rosu, cu barba alba, mare amator de orez cu lapte, mancarea traditionala de Craciun a suedezilor. Si daca in Spania Mos Craciun nu inseamna mare lucru pentru copii, cadourile fiind aduse de cei trei magi, de doua ori pe an, pe 26 decembrie si pe 6 ianuarie, in Italia, Babbo Natale are nevoie de ajutor: batrana vrajitoare Befana, care se strecoara pe hornuri si lasa cadourile langa bradul impodobit, ea iubind foarte mult copiii. In Costa Rica, Columbia si Mexic, darurile sunt aduse de Nino Jesus (Copilul Iisus), in timp ce japonezii celebreaza Craciunul cu papusi si aranjamente florale, impreuna cu Jizo, mosul din Japonia
Sarbatorile de iarna in Germania
Christklots, in Germania, reprezinta obiceiul de a arde un butuc in noaptea de Craciun, care, conform traditiei, se crede ca ar apara casa de nenorociri tot anul urmator. In Elvetia, butucul este cunoscut sub numele de Buche de Noel, iar in Anglia, Yule Iog. In multe biserici catolice sunt expuse iesle cu pruncul Iisus si magi de marime naturala. In Austria, Piata de Craciun din Viena este atractia principala a sarbatorilor, desi Craciunul este celebrat de obicei acasa, cu o masa festiva si cadouri. Bisericile si catedralele germane sunt neincapatoare in seara de Ajun, cand slujba religioasa este urmata de concerte de orga.
Sarbatorile de iarna la britanici
La britanici, cadourile se impart pe 26 decembrie. Danezii au un ritual de impartire a cadourilor: se aduna toti ai casei in jurul bradului, si cel mai in varsta membru ia un cadou pe care il da persoanei destinate. Aceasta ia la randul sau un alt cadou si-l da persoanei pentru care a fost pregatit si asa mai departe. In Norvegia, cadourile sunt ascunse de catre cei care le daruiesc intr-un sac cu paie care este apoi pus deasupra usii destinatarului in asa fel incat cand acesta deschide usa, cadourile sa cada peste el.
Sarbatorile de iarna in Grecia
In Grecia, traditia spune ca masa de Craciun nu se strange seara pentru ca Iisus, care va trece pe acolo noaptea, sa nu ramana flamand si sa poate gusta din bucatele pregatite. In Cuba, "nochebuena" se caracterizeaza prin ospaturi cu friptura de porc, fasole neagra servita cu orez si plante traditionale sub forma de piure, preparate intr-o groapa sapata in pamant si umpluta cu carbuni si frunze de bananier. In Noua Zeelanda nu lipseste de la masa budinca de stafide si nici prajitura Pavlova, preparata din bezea si decorata cu kiwi, capsuni si frisca, fara care Craciunul ar fi incomplet. De altfel, in Noua Zeelanda, a devenit o obisnuinta sa se serbeze Craciunul de doua ori intr-un an, pe 25 Decembrie si in iulie, atunci cand este mijlocul iernii.
Sarbatorile de iarna in Franta
Pentru francezi, punctul culminant al mesei de Craciun este traditionala "Buche de Noel", o prajitura de ciocolata sub forma de buturuga. Castanele prajite, merele umplute cu martipan, varza rosie si galustele impanate cu slanina reprezinta mancarea specifica lunii decembrie in Germania. In Jamaica, colindele pe ritm de raggae insotesc pranzul de Craciun, format din orez, pui, carne de bou si carne picanta de capra. In Italia se obisnuieste sa se manance in seara de Ajun, sapte feluri de peste, alaturi de broccoli, spagetti si fructe de mare. La australieni, cina se serveste de obicei in aer liber, fiind urmata de un meci de cricket.
Sarbatorile de iarna in Elvetia
In Elvetia, Samichlaus are sarcina grea de a aduce si bradul de Craciun in casele oamenilor, obicei care se pastreaza alaturi de o alta traditie elvetiana, "Parada ridichilor luminate". Conform traditiei, parintii si copiii se intalnesc in diverse locuri din sat si pleaca, cu ridichile luminate, spre curtea scolii, unde se canta in cor colinde. Cu o luna inaintea Craciunului, libanezii planteaza boabe de grau in ghivece, pe care le pun in seara sfanta sub brad sau alaturi scena Nasterii Mantuitorului.
Sarbatorile de iarna in Australia
In Australia, Craciunul este sarbatorit la temperaturi de peste 30 de grade Celsius. Astfel, pentru ca australienii nu au zapada, Mosul nu poate veni cu sania trasa de reni, asa ca aceasta a fost inlocuita de o caleasca cu opt canguri.
Sarbatorile de iarna in Slovacia
In Slovacia se spune ca dupa ce ai tinut cele patru saptamani de post, in Ajunul Craciunului este bine sa ajunezi, adica sa nu mananci nimic intreaga zi. Cei care rezista pana la sfarsit vor vedea un spiridus din aur. Si in Polonia oamenii cerceteaza vazduhul in asteptarea primului astru care apare in seara de 24 decembrie, amintind de steaua din Bethleem. In Cehia, traditiile sunt mai aspre si mai infricosatoare decat oriunde. Din batrani se spune ca numarul celor care stau la masa trebuie sa fie obligatoriu par. Superstitia mai avertizeaza ca acela care se va ridica de la masa inainte de sfarsitul ospatului va muri in anul care urmeaza. Din acest motiv, toate platourile cu bucate sunt aduse pe masa inainte de venirea oaspetilor, ca gospodina sa nu fie nevoita sa mai faca drumuri inutile la bucatarie. De altfel, putini s-ar indura sa plece pentru ca la desert se serveste o delicioasa prajitura cu migdale. In Lituania, din batrani se spune ca la miezul noptii apa din puturi se transforma in vin iar animalele pot sa vorbeasca. Insa nu este bine sa la auzi pentru ca, daca o faci, vei muri in anul urmator. Aceleasi traditii spun ca daca reusesti sa gusti din apa in momentul in care se preface in vin, vei avea un An Nou foarte bun.
Legenda lui Mos Craciun
Legendele spun ca Mos Craciun locuieste in Finlanda, la Muntele Ureche. Insa in timp ce Mosul ajunge in alte colturi ale lumii noaptea, copiii din Finlanda il asteapta pe batran in timpul zilei. Mosul bate la usa si intreaba: "Copiii din aceasta casa au fost cuminti?", iar raspunsul este afirmativ de fiecare data si Mosul este invitat sa poposeasca si sa isi goleasca sacul. Seara, lumea se strange in curtea bisericii pentru a participa la slujba speciala de Craciun, iar apoi fiecare familie aprinde lumanari pe mormantul rudelor. Tot aici, daca vrei sa-ti mearga bine, se recomanda sa ai o provizie considerabila de prajituri si sa nu lasi pe nici unul dintre musafirii care iti trec pragul casei sa plece pana ce nu a gustat din ele. Din budinca de orez cu migdale se pastreaza o portie si pentru spiridusul care traieste in pod. Daca el va servi din prajitura, inseamna ca va veghea in continuare asupra prosperitatii casei respective.
Sarbatorile de iarna in Islanda
In Islanda, nu vine un singur Mos Craciun, vin 13 Mosi Craciuni! Cu 13 zile inainte de Craciun, primul Mos Craciun coboara din munti, ocoleste fiecare casa si apoi pune dulciuri in ghetutele copiilor. Daca au fost cuminti, copiii primesc dulciuri si fructe, iar daca au fost obraznici, un cartof. A doua zi, cel de-al doilea Mos vine din munti in oras si tot asa pana pe 25 decembrie cand primul Mos se intoarce la casa lui din munti, pe 26 cel de al doilea, pana pe 6 ianuarie cand ce de-al 13-lea Mos se intoarce in munti. Ziua de 6 ianuarie mai este numita "Al treisprezecelea" si este considerata de islandezi ultima zi de Craciun, pentru ca, in aceasta zi, ultimul Mos se intoarce la casa lui.

"Cate bordeie, atatea obiceie"! Insa fie el Santa Claus, Joulupukki, Jizo, Jultomte, Pere Noel, Sinterklaas, Babbo Natale sau Mos Craciunul nostru, batranul rotofei cu barba alba poarta in spate un sac plin de daruri si in fiecare an, in noaptea de 24 spre 25 decembrie, aprinde in fiecare din noi flacara vie a copilariei, a iubirii, a jocului, a bucuriei daruite.
Obiceiuri de iarna - Colindele
Începând cu noaptea de 23 spre 24 Decembrie, de la miezul nopţii şi până la revărsatul zorilor, uliţele satelor răsunau de glasul micilor colindători. Cu traista după gât, cu băţul în mână şi căciula pe urechi, colindătorii merg din casă-n casă şi strigă la ferestrele luminate:
"Bună dimineaţa la Moş Ajun / Ne daţi ori nu ne daţi",
şi dacă cei din casă le deschid uşa, încep să cânte mai departe:
"Am venit şi noi odată / La un an cu sănătate / Şi la anul să venim / Sănătoşi să vă găsim
Ne daţi, ne daţi / Ori nu ne daţi"
Cu acest prilej gazda le împarte colindeţe: covrigi, nuci, mere, colăcei de făină frământaţi şi copţi chiar în acea seara a Ajunului.
În ajunul Crăciunului, ca şi în ajunul Anului Nou, în toate provinciile româneşti, copiii formează grupuri şi pornesc pe la casele gospodarilor cântând cântece ce au refrenuri ca: "Florile dalbe", "Lerui ler", "Ziurel de ziuă", ori "Valerim" şi "Veler Doamne".
În afară de seara mare a colindelor se mai colindă şi în seara Sfântului Vasile, paralel cu Pluguşorul sau Uratul.
Obiceiuri de iarna - Vicleimul
În unele locuri, în noaptea Crăcinului putem întâlni şi cântarea religioasă cunoscută sub numele de Vicleimul sau Irozii, la care participă copiii. Această dramă religioasă ne înfatişează misterul Naşterii Domnului în toate etapele sale. Personajele dramei sunt Irod şi ceata sa de Vicleimi, un ofiţer şi soldaţi îmbracaţi în portul ostaşilor români, trei crai sau magi: Melchior, Baltazar şi Gaspar, un cioban, un prunc şi, în unele părţi, o paiaţă.
Vicleimul apare la noi pe la sfârşitul secolului al XVIII-lea. Originea lui este apuseană şi se leagă de misterul celor trei magi ai evului mediu. Introdus de timpuriu în Germania şi Ungaria, a pătruns la noi prin saşii din Transilvania.
Din prima formă a Vicleimului, prezentarea magilor şi dialogul lor, s-au dezvoltat pe rând, prin activitatea micilor cărturari, trei tipuri principale, în cele trei mari ţinuturi: Muntenia, Moldova şi Ardeal.
Alături de partea religioasă a Irozilor, s-a dezvoltat mult timp, poate chiar şi astăzi, partea profană - jocul păpuşilor.
Obiceiuri de iarna - Capra
Începând cu Ignatul şi sfârşind cu zilele Crăciunului, prin alte părţi începând cu zilele Crăciunului, iar prin altele obişnuindu-se numai în ziua de Sfântul Vasile, există obiceiul ca flăcăii să umble cu ţurca, capra sau brezaia.
Ca şi la celelalte jocuri cu măşti practicate în timpul sărbătorilor de iarnă, şi în jocul caprei şi-au făcut loc, pe lângă măştile clasice (capra, ciobanul, ţiganul, butucarul), măştile de draci şi moşi care, prin strigăte, chiote, mişcări caraghioase, măresc nota de umor şi veselie, dând uneori o nuanţă de grotesc.
Jocul "caprei" (uciderea, bocirea, înmormântarea, învierea) a fost la origine, desigur, un ceremonial grav, un element de cult. În cadrul sărbătorilor agrare, jocul a devenit un ritual menit să aducă rodnicie anului care urmează, spor de animale în turmele păstorilor, succesul recoltelor - invocat şi evocat de boabele care se aruncau de gazdă peste cortegiul "caprei".
Obiceiul pare că îşi are originea în cele ale romanilor şi elinilor: fie în jocurile şi cântecele desfăşurate în jurul altarelor păgâne de preoţii sau cântăreţii travestiţi în dobitoace cu ocazia sărbătorilor date pentru cinstea zeilor, ori în versurile satirice contra generalilor ce repurtau vreun triumf, fie în amintirile vagi despre dansurile cunoscute la greci sub numele unor păsări răpitoare.
Capra joacă după fluier, iar la terminare unul din flăcăi, apropiindu-se de masa unde sunt membrii familiei, începe să vornicească. Flăcăii joacă pe stapâna casei, pe fete şi chiar servitoare, dacă sunt acasă, şi apoi se îndepărtează mulţumind.
Obiceiuri de iarna - Steaua
De la Crăciun şi până la Bobotează, copiii umblau cu steaua, un obicei vechi ce se întalneşte la toate popoarele creştine. Acest obicei vrea sa amintească steaua care a vestit naşterea lui Isus şi i-a călăuzit pe cei trei magi.
Cântecele despre stea provin din surse diferite: unele din literatura bizantină ortodoxă, altele din literatura latină medievală a Bisericii Catolice, câteva din literatura de nuanţă Calvină şi, multe din ele, din tradiţiile locale.
Micul cor al stelarilor, care intră în casă în zilele Crăcinului, cântă versuri religiose despre naşterea lui Isus: "Steaua sus răsare"; "În oraşul Vitleem"; "Trei crai de la răsărit".
Obiceiuri de iarna - Buhaiul
Buhaiul, numit în Ialomiţa şi în sudul Moldovei ”buga”, era un vas de lemn de forma unei putinici, cu fundul acoperit cu piele de capră sau de oaie, bine întinsă şi legată cu un cerc sau strânsă cu o frânghie. Prin mijlocul acestei piei trece o şuviţă de păr de cal fixată în interior cu un nod sau cu băţ trecut printr-un laţ. Gura vasului este deschisă. Unul din flăcăi ţinea buhaiul, iar altul, cu degetele muiate în borş, în apă cu sacâz sau numai în apă, trăgea şuviţa de păr, producând un zgomot surd, întărit de cutia de rezonanţă a vasului. Cuvântul buhai a ajuns la noi, probabil, prin imtermediul limbilor slave: rus. - bugai, pol. - buhai, ceh. - buga, cum se spune în Ialomiţa şi în sudul Moldovei. Obiectul menit să imite mugetul taurului, simbol al fertilităţii, a fost cândva răspândit în întreaga Europă. La cehi este cunoscut şi azi sub numele de bukal sau bukaci, denumirea fiind în legătură cu zgomotul pe care îl face. La unguri se numeşte burgato, tot o denumire onomatopeică. La germani se numeşte Rummeltop sau Brummtorf, tot după zgomotul pe care îl face (torf înseamnă oala de pământ, de lut). Obiceiul a dispărut demult în Europa apuseană şi, acolo unde mai există, şi-a pierdut sensul tradiţional şi este practicat mai mult ca un joc de copii.
Parteneri Media
AddMedia.ro - Advertising for you
Home    |  Termeni si conditii    |  Harta site    |  Contact